Stau astazi si privesc in urma la cea mai neagra perioada a existentei mele. Imi aduc bine aminte de noptile si zilele cand, singur cu suferinta si cu boala,  ma rugam sa ajung odata sa descopar un remediu bolii care zilnic imi macina puterile. Si, daca vreodata aveam sa-l gasesc, il voi spune lumii intregi. Vreau ca toti cei ca mine, suferinzi si fara speranta, sa afle ca se poate si ca visul de vindecare este o realitate.

Se pune acum intrebarea: cine sunt eu?

Ma numesc Marin Giurea, m-am nascut la 17 februarie 1953, absolvent al unei facultati de agricultura si de profesie inginer. Diagnosticul de Lupus Eritematos mi-a fost pus in anul 1984 si, fortat de boala, am renuntat la meseria mea, trecand la o meserie in domeniul medical – asistent de laborator, calificare obtinuta anterior celei de inginer.

Timp de sase ani am urmat tratamentul medicamentos cunoscut. Deznadajduit, cand am citit despre boala mea ca nu are vindecare, am considerat ca sunt primul si singurul bolnav cu acest diagnostic si ca nimeni nu ma poate ajuta.

Am inceput cercetarile renuntand la tot ce se scria despre aceasta maladie (boala de colagen), atacand boala de pe alta pozitie, si anume a celei de terapie naturista. De cand e lumea au existat bolnavi, poate si de colagen care, neavand medicamentele actuale, au recurs la singurele remedii pe care le oferea natura. Starea de sanatate este innascuta si nu este decat o ordine naturala a lucrurilor si numai natura o poate ordona si controla.

Cateva intamplari m-au ajutat in punerea la punct a acestei vindecari. In vitrina unei farmacii am gasit o carte de plante medicinale si terapie naturista, prafuita, de care nimeni din personalul farmaciei nu-si mai amintea. Din aceasta carte am ales plantele cu diferite efecte terapeutice si am recoltat plantele cu care urma sa fac terapia. Eram, totusi, nehotarat, pentru ca nu stiam cum si cu care sa incep. Raspunsul a venit cand cele doua fetite ale mele, in dorinta de ma ajuta, au amestecat in joaca lor de copii aceste plante, punandu-le in trei saci.

Am inceput cura cu aceste amestecuri, convins fiind ca voi reusi. Cu o zi inainte citisem o fraza dintr-o carte: iti voi trimite doi ingeri si ce-ti vor arata acestia, tu asa sa faci!

Am considerat ca cei doi ingeri sunt cele doua fetite ale mele si amestecurile de plante sunt baza tratamentului, nu cura cu fiecare planta in parte. Starea sanatatii mele a inceput sa se imbunatateasca, au incetat durerile articulare si musculare, iar dupa opt luni de cura am avut prima eruptie cutanata de eliminare de toxina. Au urmat alte cinci eruptii, la intervale diferite de timp, din ce in ce mai mici ca suprafata si mult mai usor de suportat.

Din 1991 nu am mai avut simptomele bolii si ma consider un om vindecat. Mi-am pus atunci urmatoarele intrebari: De ce a permis organismul, cum am ajutat organismul si sistemul imunitar astefel incat boala sa fie inlaturata? Exista si alte variante de refacere a sanatatii in afara edicamentelor chimice?

O alta intamplare m-a facut sa-mi indrept cercetarile spre cauze  endocrinologice. Intr-o lucrare, fostul meu profesor de biochimie de la facultate, Ion Brad, demonstra ca Giulgiul din Torino care a apartinut lui Iisus este autentic. Este un lucru real si usor de inteles ca Iisus a suferit fizic, dar suferinta cea mai puternica a fost cea sufleteasca. In asemenea stari de stres, organismul elimina toxine care, in timp, prin oxidare cu aerul, vireaza in culori diferite.

Un parinte al carui copil era in tratament fitoterapeutic mi-a relatat ca a vazut forma copilului pe lenjeria de pat proaspat spalata, intinsa la uscat. Ce se intamplase de fapt? Prin transpiratie, copilul eliminase o cantitate foarte mare de toxine, care s-au imbibat in fibra textila. In urma spalarii, in prezenta detergentului si a aerului, a oxidat, virand in culori maronii-roscate, iar in lumina solara, privit dintr-un anumit unghi, prin refractia razelor solare, a dat imaginea copilului.

Asa am inceput studiul colagenozelor si le-am dat o noua definitie. O alta intrebare pe care mi-am pus-o a fost de ce apar in timpul bolii anticorpii specifici? Raspunsul a venit tot intamplator, cand am gasit intr-o revista un articol despre criza lizozomala si foamea celulara. Mai ramanea o alta problema, si anume aceea a eruptiilor. Tot dintr-o revista am desprins o pagina care mult timp a ramas ca semn intr-un album de fotografii ale bolnavilor vindecati. Este vorba de un articol despre acupunctua si punctele de aplicare a acesteia. Privind fotografiile, mi-am dat seama ca eruptiile bolnavilor in tratament nu reprezentau decat imaginile organelor afectate de boala.

Ultima intrebare la care a trebuit sa  raspund a fost aceea privind modul de folosire a corticoizilor. Raspunsul a venit dintr-un tratat de endocrinologie unde, la glanda tiroida, se specifica:  la persoanele afectate de boli ale tiroidei, la care se stie ca pierd hormonii tiroidieni, se administreaza preventiv Predison, pentru a-i conserva. Mi-am imaginat corpul uman ca un complex de forte dispuse in cercuri concentrice, cu energii mari in interior si mai slabe in cercurile exterioare (dupa modelul atomic sau inelele lui Saturn ). Boala apare in centru (nucleu) si, pe masura ce se agraveaza, cronicizandu-se, corpul se retrage, luptand spre straturile exterioare mai slab incarcate energetic, boala devenind si mai dramatica. Pentru a stimula un organism sa lupte cu boala, trebuie sa introducem cantitati de energie (cuante) corespunzatoare celei pierdute de organism in stres si eliberarea fluxului energetic blocat.

Tratamentul inseamna,  de fapt,  un salt cuantic compus din forme noi energetice de la  exterior spre interior, organismul invingand boala. In toata aceasta cercetare, pe langa studiu, intuitie si sansa, a fost si un Dumnezeu care m-a ajutat. Misiunea mea o consider incheiata si pun la dispozitia bolnavilor de colagen concluziile la care am ajuns. De acum inainte este randul lor.

Am incercat sa fac publice aceste cercetari si mi-am dat seama ca, de  acum inainte, nu cu boala am de luptat, ci cu sistemul medical.

• Ce motive determina, la ora actuala, acceptarea unui sistem terapeutic neputincios, care aduce atata suferinta si durere si ce motive determina respingerea terapiei naturiste?
• De ce este imposibil sa se discearna ce este corect si adevarat si de ce se urmeaza aceeasi cale gresita si cu riscuri?
• De ce sunt acuzati si condamnati deschizatorii de drumuri, glorificandu-se in acelasi timp incapacitatea si superficialitatea?
• De ce bolnavii care aplica metoda terapiei naturiste sau metodele alternative sunt judecati si condamnati tocmai de aceia care ar trebui sa-i ajute, cand exista o sansa enorma de vindecare?

De ce…?